Românii, România și eterna diasporă română

Românii, România și eterna diasporă română

De la bun început am spus că jurnalul, blogul sau chiar și predicatul în piață, în public, e cea mai ieftină formă de terapie.
Pornind de la încă o replică stupidă primită ieri, mă simt nevoit sa-mi iau medicamentația. Făcând haz de necaz (în contextul legalizării ilegalității în România) cineva îmi spune că ar trebui să mă abțin de la comentarii. Același rahat l-am primit de la o “domnucă” (casnică, de altfel, ce stă acasă pe banii statului la care eu plătesc taxe și impozite (can you see the irony in this ?!)) acum câteva luni. Toate astea datorită faptului că mi-am permis să emigrez din România.

Brusc, subit și dintr-o dată românul ce a fost forțat să emigreze este cel vinovat de starea în care se află țara. Pentru că mergem pe concepția : “da’ nu te-a forțat nimeni să pleci, ai plecat că așa ai vrut tu, a fost alegerea ta” sau mai tare, am fost comparat cu un sinucigas pentru ca am ales sa plec și prin asta, de fapt, am ales calea ușoara, calea lașului, a sinucigașului.

Hai să le luăm pe rând :
1. Sinucigașul – lăsându-i la o parte pe ăia care-s drogați până cand văd numai dragoni și unicorni sau cei care dacă nu o fac riscă un sfârșit mai groaznic, am un respect deosebit pentru cei care reușesc să se așeze pe canapea, să facă o scurtă retrospectivă a propriei vieți, să ajunga la concluzia că e un joc ce nu merită jucat, mai apoi cu calm și cu precizie să ia o armă si să-si zboare creierii. De ce ? Simplu : dacă sinuciderea e treabă de laș, sunt curios câți dintre voi, curajoșilor, aveți atâta sânge în instalație să o faceți ! Cam … niciunul. Care ziceați că e lașul pentru că sunt puțin confuz ?
2. Plecatul din țară voluntar e o zonă foarte, foarte gri, iar voluntariatul ăla este făcut dintr-o constrângere, dintr-o necesitate care intră în contradictoriu cu noțiunea de libertate sau de liber arbitru chiar pentru faptul că este o libertate în urma unei constrângeri. Do the math ! Nu am plecat nici eu, nici multi alții pentru că am vrut să ne lasăm casele, familiile, prietenii, obiceiurile, pământul, țara și ce mai vreți voi. Am plecat pentru că nu am vrut să continuam să jucam jocul făcut de alții, joc pe care nu-l putem câștiga, deși majoritatea dintre noi au încercat să-l schimbe (în naivitatea noastră). Un joc în care majoritatea din cei rămași sunt într-o formă sau alta complici și pentru mici și diverse avantaje se complac în situație și se răzvrătesc doar cănd e o problema dusă cu mult după limita absurdului.
Permiteți-mi să fiu mai explicit : statul român, prin diverse metode, legi proaste și funcționari corupți până în ADN fură și înrobește individul și/sau firmele. Moment în care românul ia măsuri : fură și el statul prin fel de fel de tertipuri. Și tot individul e cel supărat și strigă : HOȚII ! Mai apoi, când, dintre cei mici, unul – doi care sunt mai unși cu cele alifii, reușeste să ajungă de-asupra mulțimii (banzându-se pe regulile scrise sau nescrise ale societății în care trăieste) ceilalți se simt trădați și ies în stradă. Nu este în totalitate din spirit civic (sau nu în toate cazurile) ci este din frustrare și invidie pentru că celalalt a știut să fenteze același sistem … doar că a facut-o mai bine !

Eu unul m-am săturat de jocul ăsta. Nu e un lucru normal (adevărat, depinde mult și de ceea ce definim ca normal). Reformulez : în optica mea, nu e un lucru normal și nu aduce nimanui beneficii reale (excepție câtorva persoane). Motiv pentru care, am pus cărțile pe masă, m-am ridicat și m-am mutat la altă masă. Trișori sunt peste tot, chiar și la masa unde m-am mutat. Diferența e că sunt cu mult mai bun simț.
3. Legat de auto-victimizarea românului patriot rămas acasă sa-și apere patria mamă ! Sunt o mână de oameni care într-adevar sunt patrioți si e motivul pentru care au rămas, mai sunt si aceia care încă mai speră și cred (cum am crezut si eu odinioară) că schimbarea e chiar după colț și că în curând va fi mai bine, mai sunt și cei care din diferite motive nu pot emigra și pot să mai caut motive pentru unii sau alții.

4. Diaspora nu are drepturi pe motiv că au plecat din țară. Mă faceți să râd ! Serios ?! Voi ziceți că eu/noi am plecat voluntar. Da’ pe voi ce vă ține ?! Combinațiile cu statul ? Aveți un contabil bun, nu !? Sau vă ține zona de confort ?! Faptul ca voi, curajoșilor, spre deosebire de noi lașii ce am plecat, aveți alături de voi familiile, prietenii, casa, etc ?! Câți dintre voi știți cum e să iei viața de la 0 la 1000-2000-10000 km departe de tot ce-i cunoscut ?! Câți dintre voi stiți cum e să înveți o limbă străină, obiceiuri, legi, etc și să vă adaptați la ele ?! Ia mai nașteți-vă si voi încă o dată la 25-30 de ani să vedeți ce bine e în mijlocul lui nicăieri unde credeți că se plimbă câinii cu colacii în coadă ! Ah nu, diaspora e bună când trebuie să salveze țara de la suicid, pentru ca curajoșii rămași în țară nu au timp de mers la vot, fiind plecați la schi sau în crâșme să dezbată politică sau pur și simplu îi doare-n cot ! Stai așa ! Sau mai e bună diaspora cand trimite bani in țară sau cand își cheltuie banii în concedii în țară, sau când își investește banii în imobiliare, materiale de construcții, când plăteste impozite pe clădiri și mașini, când își cumpără piese de schimb și îsi repară mașinile in țară sau când pur și simplu îsi bea și-și fumează banii în țară ! Sau poate când trimit bani pentru copii pe care-i cresc bunicii, bani pentru școala aia ce se presupune că ar trebui să fie gratuită, sau bani pentru industria diplomelor cunoscută sub denumirea de “facultate” … Măi ce buna e diaspora acuma. Dintr-odata “căpșunarii” aștia apatrizi și lași sunt și ei buni la ceva! Foarte interesant !

Ca să fiu și mai direct că am un sentiment că am fost subtil :

1. Jocul de-a firma și patronul l-am jucat când aveam 21 de ani și am înțeles atunci că și sa fi 100% cinstit cu statul (ai ajunge să pui bani de la tine din buzunar să-ți întreții firma) tot s-ar găsi un funcționar corupt de la ANAF, sau mai știu eu care altă organizație mafiotă controlată de stat, care să interpreteze legea după bunul plac și să iei amendă (pe lângă șpagă) pe motiv că nu-ți corespunde greutatea cu normativele pentru administratori.
2. Am început căutarea unei alte “case”, unui alt început sau a unui alt stil de viață când aveam 24 de ani. Am colindat până acum 3 tări europene iar dacă mâine sunt nevoit, mă mut într-a patra ! Da, pentru că sunt laș, nu așa curajos ca și cei care stau acasă în fața calculatorului înconjurați de prieteni și familie (care acuma le șoptesc ce să-mi scrie mie, lașului) !
3. Pe vremea când ieșeam eu în strada la câte un protest, când încă eram în Romania, mare parte din curajoșii care mă arată acum cu degetul erau tot în faza de comentarii pe rețelele de socializare.
4. În Romania să mergi la vot, te deplasezi maxim 1 km. Cei din diasporă se deplasează zeci sau sute de km și stau la cozi legendare ca să vă scoată pe voi curajoșii din căcat, pentru că voi sunteti prea ocupați cu dezbaterile politice din pub sau de pe facebook în loc să mergeți la vot.
5. Indiferent de vârstă și sex, când aveți pe “CV” experiența asta sau măcar 2-3 ani plecați SINGURI din zona voastră de confort, aveți drept de replică. Sau în cazul celor care stau și-o freacă sub diverse scuze (de preferat că creșteți/educați prunci), până nu știți limba tării de la care primiți alocații și indemnizații sau mai bine, până nu vă treziți dimineața să mergeți la lucru, ca statul să vă ia jumate din bani, ciocu’ mic.

Leave a Reply